» » Managementul deseurilor la nivelul fermelor

 
 
 

Managementul deseurilor la nivelul fermelor

Author: admin on 20-04-2014, 22:01, Views: 448

0 Introducere

Această secţiune a Codului prezintă îndrumări practice pentru fermierii agricoli şi pentru toţi cei care sunt implicaţi în activităţile agricole, în scopul reducerii riscului potenţial de poluare cu nitraţi a mediului ambiant.
În condiţiile practicării unei agriculturi intensive cu producţii ridicate sunt necesare cantităţi importante de nutrienţi pe care solurile din ţara noastră, chiar şi cele mai fertile nu le pot asigura în totalitate, fiind necesar să fie completate prin îngrăşăminte. O parte mai mare sau mai mică din îngrăşămintele aplicate, îndeosebi cele cu azot, rămâne neconsumată de culturi, putând fi pierdută prin scurgerile de suprafaţă sau cu apele de infiltraţie, existând riscul potenţial de poluare a sistemului acvatic cu nitraţi. Intensificarea agriculturii prin utilizarea îngrăşămintelor atât organice cât şi minerale pe bază de azot a determinat eutrofizarea apelor de suprafaţă şi acumularea de nitraţi în sursele de apă potabilă. Poluarea apelor freatice cu nitraţi determină efecte potenţial adverse pentru sănătatea umană şi animală. Prin urmare este absolut obligatorie aplicarea unor practici corespunzătoare unui sistem de agricultură care să determine producţii optime, în condiţiile evitării contaminării mediului ambiant cu elemente poluante de tipul nitraţilor.
În scopul promovării unei agriculturi durabile bazate pe aplicarea unor tehnologii agricole corespunzătoare protecţiei mediului ambiant, această secţiune a Codului prezintă practici, metode şi măsuri posibil de aplicat de către fiecare fermier, în funcţie de spcificul local, în interiorul fermei sale.

Ce sunt nitraţii

Humusul şi îngrăşămintele constituie sursa principală de azot în sistemul sol-apă-plantă. Aplicarea îngrăşămintelor minerale şi a celor organice (de tipul gunoiului de grajd) determină acumularea unor cantităţi importante de azot în sol. Azotul în sol se regăseşte în cea mai mare parte sub formă organică, ca urmare a descompunerii humusului şi resturilor vegetale sau a aplicării îngrăşămintelor organice de tipul gunoiului de grajd etc. Formele organice ale azotului nu sunt imediat accesibile plantelor, fiind supuse unor procese chimice şi biologice de transformare în forme uşor accesibile plantelor, de tipul N-NO3 şi N-NH4. În funcţie de condiţiile specifice locale, azotul mineralizat este susceptibil la transformări ulterioare cum ar fi, volatilizarea, spălarea. Nitraţii au un grad ridicat de solubilitate, astfel că prezenţa unor concentraţii ridicate ale acestora poate avea un impact negativ asupra mediului prin posibilele pierderi ale azotului nitric prin spălare din sol în apele de suprafaţă şi freatice. Acest proces are loc de regulă, în ultima decadă a toamnei sau prima decadă a iernii când solul nu este acoperit de vegetaţie sau cantităţi reduse de nutrienţi sunt translocate în plante. De asemenea cantităţile de precipitaţii sunt mai ridicate în această perioadă, apa infiltrată în sol antrenând scurgerea nitraţilor şi migrarea acestora din profilul de sol în sistemele acvatice.
Există un risc ridicat de poluare a apelor cu nitraţi, dacă materialele organice reziduale de tipul bălegarului animalier de consistenţă solidă, semilichidă sau lichidă, care conţin cantităţi importante de azot în formă solubilă, sunt aplicate în momente potrivite, cum ar fi în perioada de toamnă-iarnă, când solul nu este acoperit de vegetaţie sau cantităţi reduse de azot sunt translocate în planta de cultură. În tabelul de mai jos sunt prezentate pierderi prin scurgere ale azotului accesibil în funcţie de momentul aplicării:
 
Momentul aplicării    Pierderi ale azotului accesibil (%)
Toamna    90
Iarna devreme    60
Iarna târziu    30
Primăvara şi vara    0

Scurgerile de nitraţi apărute ca urmare a încorporării în sol a materialelor organice reziduale de tipul resturilor vegetale provenite din curţile gospodăriilor sunt mult mai scăzute deoarece în acest tip de produse azotul se regăseşte mai mult în formă organică şi nu imediat solubilă. Aceasta face ca momentul împrăştierii acestor materiale reziduale să nu fie atât de important.

De ce azotul este important

Terenurile agricole reprezintă principala sursă de nitraţi din apele de suprafaţă şi cele freatice. Aplicarea în ultimele decade a unor sisteme tehnologice agricole intensive, cu încorporarea în mod necontrolat a unor doze crescânde de îngrăşăminte minerale şi organice pe bază de azot, a determinat acumularea unor concentraţii ridicate de nitraţi în apele de suprafaţă şi freatice. Aceasta constituie o problemă deosebit de gravă din două motive, în primul rând pentru că apare riscul descărcării în apa potabilă a unei concentraţii ridicate de nitraţi, care afectează negativ sănătatea umană şi animală, iar în al doilea rând, cantităţi importante de nitraţi acumulaţi în apele de suprafaţă determină apariţia procesului de eutrofizare, care are efecte adverse asupra calităţii apei.

Ce ar trebui să facă fermierii aflaţi în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi

Fermierul care are terenul situat într-o zonă vulnerabilă la poluarea cu nitraţi este obligat să respecte Codul de Bune Practici Agricole.
Fermierul va pregăti şi implementa un plan de aplicare a îngrăşămintelor organice şi minerale.
Se va verifica dacă ferma lui se încadrează în zona vulnerabilă la poluarea cu nitraţi.
Se asigură că bazinele de stocare a bălegarului animalier sunt dimensionate respectând Codul de Bune Practici Agricole.
Bazinele de stocare vor fi amplasate la distanţe de cel puţin 10 m de orice apă de suprafaţă, canal de drenaj sau curs de apă şi la cel puţin 50 m de orice izvor, fântână sau foraj din zonă.
Se au în vedere "factorii locali de mediu” dacă se doreşte aplicarea îngrăşămintelor minerale pe bază de azot: Aceştia sunt:
•    Condiţiile de sol, tipul de sol şi panta.
•    Condiţiile climatice, precipitaţii, sistemul de irigaţie, dacă este cazul.
•    Folosinţa terenului, practici agricole incluzând şi sistemele de cultură.
Aplicarea îngrşămintelor pe bază de azot se face într-un mod cât mai precis şi uniform.
Se elaborează şi implementează un plan de necesar de nutrienţi la nivel de fermă.
Se cultivă cereale de iarnă pentru acoperirea terenului în mod adecvat pe perioada iernii.
Aplicarea îngrăşămintelor se face în momentul în care condiţiile de sol sunt favorabile efectuării acestei operaţiuni.
Îngrăşămintele organice se împrăştie la cel puţin 10 m de orice corp de apă de suprafaţă sau canal de drenaj, şi la cel puţin 50 m de izvoare, puţuri sau foraje care asigură necesarul de apă al populaţiei existente în zona respectivă.
Se aplică îngrăşăminte minerale pe bază de azot în funcţie de necesarul plantei de cultură., dar necesarul de azot se va asigura administrând combinat fertilizanţii chimici cu cei organici.

Ce nu ar trebui să facă fermierii aflaţi în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi

Nu este recomandată aplicarea îngrăşămintelor chimice (pe bază de azot) în aşa zisele "perioade închise” stabilite de Regulamentul Programului de Acţiune în Zone Vulnerabile decât dacă există o cerinţă specială pentru o anumită plantă de cultură.
Nu este recomandată aplicarea îngrăşămintelor organice acolo unde prin încorporarea acestora în sol s-ar depăşi limitele stabilite prin Regulamentul Programului de Acţiune în Zone Vulnerabile, în ceea ce priveşte cantitatea de azot total care ar trebui aplicată pe parcursul uni an pe respectivul teren.
Nu este recomandată aplicarea îngrăşămintelor organice în stare semilichidă pe terenurile nisipoase în aşa-zisele "perioade închise” stabilite prin regulamentul programului de Acţiune în Zone Vulnerabile.
Nu este recomandată aplicarea unor doze de îngrăşăminte pe bază de azot, care să depăşească cerinţele plantelor de cultură sau pe terenuri afectate de exces de apă.
Nu este recomandată aplicarea îngrăşămintelor pe bază de azot pe terenurile afectate de inundaţii sau dacă solul a fost îngheţat cel puţin 12 ore în intervalul a 24 ore înaintea momentului aplicării.
Nu se recomandă aplicarea îngrăşămintelor pe bază de azot pe terenurile acoperite de zăpadă sau pe cele situate pe pante abrupte.
Este recomandată administrarea în mod controlat a produselor organice reziduale animaliere pentru a evita încărcarea corpurilor de apă de suprafaţă cu elemente poluante.
Nu se recomandă ca un teren destinat păşunatului permanent să fie supus aplicării sistemelor tehnologice de lucrare agricolă.
Este recomandat a se evita compactarea excesivă a solului.

Care ar fi legislaţia pe care un fermier care deţine teren încadrat ca zonă vulnerabilă la poluarea cu nitraţi ar trebui să o respecte

O problemă deosebit de importantă cu care se confruntă fermierii noştri este aceea a calităţii apei potabile furnizată prin reţeaua de distribuţie de către întreprinderile specializate. Autorităţile locale trebuie să aibe în vedere limita maxim admisibilă a concentraţiei de nitraţi din apa potabilă, de 50 mg/l pe care întreprinderile specializate trebuie să o respecte.
Legile care se referă la protecţia apei împotriva poluării cu nitraţi din activităţile agricole trebuie să corespundă cerinţelor Directivei Nitraţilor Stabilite de Uniunea Europeană (91/676/EEC) şi trebuie respectate în Zonele Vulnerabile la Poluarea cu Nitraţi. Trebuie identificate şi stabilite Zonele Vulnerabile la Poluarea cu Nitraţi. Astfel zonele în care apele de suprafaţă şi freatice au o concentraţie de nitraţi care depăşeşte limita maxim admisibilă, de 50 mg/l pot fi considerate zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi.
Ministerele de specialitate au datoria de a stabili măsuri speciale în cadrul Programului de Acţiune în Zonele Vulnerabile la Poluarea cu Nitraţi, care au ca scop reducerea gradului de poluare al apei cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
Forul executiv al ţării noastre constituie autoritatea competentă şi responsabilă pentru punerea în vigoare şi respectarea măsurilor speciale din cadrul Programului de Acţiune în Zone Vulnerabile la Poluarea cu Nitraţi.
Programul de Acţiune poate să fie diferit pentru fiecare zonă vulnerabilă în parte în funcţie de specificul local. Este posibil ca în interiorul aceleiaşi zone vulnerabile măsurile Planului de Acţiune să fie diferite. Cerinţele cu privire la poluarea cu nitraţi din surse agricole prezentate în această secţiune au un caracter general, acestea vor trebui adaptate ulterior pentru fiecare zonă vulnerabilă în parte în funcţie de condiţiile locale.
Dacă în interiorul fermei se produce gunoi de grajd de consistenţă semilichidă şi lichidă, aceasta este supusă unor reguli speciale. Apa reziduală provenită de la spălarea grajdurilor de animale este supusă unor reguli speciale de colectare şi stocare. Condiţiile de depozitare a produselor organice reziduale de consistenţă semilichidă şi lichidă, înaintea momentului împrăştierii pe terenurile agricole, trebuie să corespundă cerinţilor Programului de Acţiune. Bazinele de depozitare a acestor materiale organice reziduale trebuie să fie astfel dimensionate încât să permită acumularea cantităţii totale de bălegar produsă în interiorul fermei şi a apei provenită din posibilele precipitaţii căzute în perioada de stocare. De asemenea trebuie avută în vedere perioada de stocare a gunoi de grajd de consistenţă semilichidă şi lichidă care poate fi de mai puţin de 6 luni, dar aceasta este stabilită astfel încât să nu afecteze în sens negativ mediul ambiant, mai precis să nu existe riscul poluării corpurilor de apă.
Este un act ilegal contaminarea, cu bună ştiinţă, a corpurilor de apă cu elemente poluante provenite din administrarea în mod neadecvat a produselor organice reziduale din interiorul fermei. Este sancţionată corespunzător orice acţiune prin care gunoi de grajd de diferite consistenţe este descărcat în mod deliberat în corpurile de apă.

Care sunt măsurile stabilite pentru Zonele Vulnerabile la Poluarea cu Nitraţi
- Îngrăşăminte chimice
Realizarea unui Plan de Fertilizare este absolut necesar pentru utilizarea eficientă a îngrăşămintelor chimice pe bază de azot din două motive, şi anume costurile materiale şi scurgerile de nitraţi, care astfel pot fi controlate în mod corespunzător. Îngrăşămintele chimice pe bază de azot nu  trebuie aplicate pe terenuri în cantităţi care să depăşească necesităţile plantei de cultură, se are în vedere cantitatea de azot translocată din sol în plantă, aportul din materia organică a solului, resturile vegetale de la suprafaţa acestuia şi îngrăşămintele organice aplicate. Pentru aceasta se efectuează în primul rând o evaluare a cantităţii de îngrăşământ pe bază de azot pe care o necesită fiecare tip de plantă de cultură din fiecare câmp, în fiecare an. Apoi se determină conţinutul de azot pus la dispoziţie de materia organică din sol, resturile vegetale aflate la suprafaţa acestuia şi de cantitatea de bălegar animalier încorporat. Pentru aplicarea îngrăşămintelor chimice pe bază de azot se va ţine seama de caracteristicile solului, condiţiile climatice, precipitaţiile, irigaţia, folosinţa terenului, practicile agricole utilizate incluzând aici şi rotaţia culturilor.
Îngrăşămintele chimice pe bază de azot nu trebuie aplicate între:
•    15 Septembrie şi 15 Februarie în cazul terenurilor acoperite de fâneaţă;
•    1 Septembrie şi 15 Februarie în cazul terenurilor cu alte folosinţe decât cea menţionată mai sus.
Se aplică îngrăşăminte pe bază de azot în perioadele menţionate mai sus numai în cazul în care planta de cultură necesită un aport de azot suplimentar.
Aportul de azot în sol în aşa-zisele "perioade închise”, în general, nu este utilizat de către planta cultivată decât într-o mică măsură şi cu riscul unor importante pierderi prin spălare în corpurile de apă de suprafaţă sau subterane. Prin urmare evitând aplicarea îngrăşămintelor chimice pe bază de azot în aceste "perioade închise” cheltuielile materiale sunt drastic reduse.
Îngrăşămintele chimice pe bază de azot trebuie aplicate pe terenuri într-un mod cât mai precis şi uniform posibil, în doze adecvate. De aceea echipamentele utilizate pentru aplicarea îngrăşămintelor chimice trebuie testate în mod regulat, pentru a realiza precizia operaţiei de împrăştiere şi de asemenea, calibrate în vederea aplicării corespunzătoare a dozelor de ferilizanţi dorite.
Îngrăşămintele chimice pe bază de azot nu trebuie aplicate pe terenuri în nici unul din cazurile următoare:
•    Solul este saturat cu apă.
•    Terenul este inundat.
•    Terenul a fost îngheţat cel puţin 12 ore în intervalul a 24 de ore înaintea aplicării îngrăşământului.
•    Terenul este acoperit cu zăpadă (cu excepţia culturii grâului, pe terenuri plane).
Este acceptată aplicarea îngrăşămintelor chimice pe bază de azot în zilele afectate de îngheţ – dezgheţ la cultura grâului şi orzului.
Îngrăşămintele chimice pe bază de azot nu ar trebui aplicate pe terenurile aflate pe pante abrupte, datorită riscului apariţiei scurgerilor de suprafaţă care sunt mai intense cu creşterea pantei. Nu se poate defini o valoare limită a pantei terenurilor pe care se pot aplica îngrăşămintele chimice pe bază de azot, fiind cunoscut faptul că scurgerile de suprafaţă sunt influenţate şi de alţi factori, cum ar fi, tipul şi condiţiile de sol, precipitaţiile. Dacă totuşi sunt aplicate îngrăşăminte chimice pe terenuri în pantă se are în vedere distanţa faţă de cursul de apă cel mai apropiat pentru a evita poluarea apei datorită scurgerilor determinate pe terenurile în pantă.
Îngrăşămintele chimice pe bază de azot se aplică pe suprafeţele cultivate ţinând cont de necesitatea evitării contaminării directe a cursurilor de apă. O atenţie deosebită trebuie acordată atunci când împrăştierea îngrăşămintelor chimice pe bază de azot de face pe terenurile aflate în vecinătatea unei ape curgătoare, canal sau lac.

- Îngrăşăminte organice
Nu este recomandată aplicarea îngrăşămintelor organice de consistenţă semilichidă, produse reziduale de la paturile de aşternut al păsărilor sau ape uzate provenite de la tratarea apelor uzate orăşeneşti pe terenurile nisipoase în aşa-zisele "perioade închise” stabilite prin Programul de Acţiune în Zone Vulnerabile. Aceste perioade sunt:
•    1 Octombrie – 15 Februarie cînd terenul este fâneaţă sau este semănat cu o cultură de toamnă.
•    1 Noiembrie – 15 Februarie în orice altă situaţie.
Bazinele de stocare a bălegarului animalier trebuie să aibă o capacitate care să depăşească cantitatea de material organic rezidual produsă pe tot parcursul perioadei în care este interzisă împrăştierea pe ternurile agricole.
Doza de îngrăşăminte organice - echivalent azot, ce se aplocă pe terenul agricol va fi:
•    250 Kg/ha azot total limită stabilită în cazul terenurilor aflate sub fâneaţă.
•    170 Kg/ha limită stabilită pentru terenurile destinate culturilor agricole.
Aceste limite se aplică pentru toate tipurile de îngrăşăminte organice animaliere, chiar şi pentru bălegarul produs în perioadele de păşunat al animalelor şi pentru toate terenurile agricole încadrate ca Zone Vulnerabile la Poluarea cu Nitraţi. De asemenea limitele menţionate mai sus se respectă şi în cazul aplicării nămolului orăşenesc de canalizare, dar nu sunt luate în considerare în cazul îngrăşămintelor chimice.
Dacă nu există suficient teren pentru împrăştierea îngrăşământului organic produs în interiorul fermei, deoarece sunt depăşite limitele stabilite în ceea ce priveşte concentraţia de azot total conţinut în materia organică, se recomandă micşorarea numărului de animale din fermă sau dacă nu este posibil, se încearcă distribuirea cantităţii de bălegar animalier în exces la fermele învecinate.
Dozele de îngrăşăminte organice care trebuie aplicate pe terenurile agricole trebuie stabilite astfel încât să nu depăşească limita maxim admisibilă în ceea ce priveşte conţinutul de azot total, de 250 kg/ha. Nu sunt luate în considerare dejecţiile produse de animale în timpul păşunatului. De asemenea această limită are în vedere şi restricţiile impuse de condiţiile locale şi de cerinţa pentru nutrienţi a plantei de cultură luată în studiu. Limita de 250 kg/ha conţinut de azot total nu este valabilă în cazul suprafeţelor pe care nu este recomandată împrăştierea bălegarului animalier, de exemplu terenurile situate la mai puţin de 10 m de un curs de apă, incluzând aici şi alte corpuri de apă, cum ar fi lacurile, apele curgătoare. În scopul protecţiei apelor freatice este interzisă aplicarea bălegarului pe suprafeţele situate la mai puţin de 50 de m de izvoare, puţuri care alimentează cu apă potabilă gospodăriile oamenilor.

Modul de înregistrare a datelor generale despre fermele agrozootehnice
Fiecare fermă trebuie să întocmească un registru în care sunt înscrise informaţii cu privire la:
•    Numărul de animale din interiorul fermei.
•    Utilizarea îngrăşămintelor minerale.
•    Utilizarea îngrăşămintelor organice.
Se înregistrează cantitatea şi momentul aplicării îngrăşămintelor chimice (pe bază de azot), a bălegarului animalier, a reziduurilor organice de diferite tipuri. Toate aceste informaţii sunt necesare pentru calculul necesarului de azot a plantelor de cultură.
Se recomandă efectuarea unui studiu agrochimic, cel puţin odată la 4-5 ani, pentru a verifica dacă proprietăţile solului sunt la nivel optim. În acest fel, aplicarea îngrăşămintelor se face eficient ţinând cont de necesităţile plantelor şi conţinutul solului luat în studiu şi evitând pierderile de azot în corpurile de apă (ape curgătoare, lacuri şi pânză freatică).

Ce ar trebui să facă în general fermierii
Fermierul este obligat să se supună şi să respecte regulile cu privire la modul de administrare a îngrăşămintelor.
Dacă se doreşte schimbarea folosinţei unui teren care se consideră că are o anumită valoare, de exemplu o păşune cu valoare arheologică sau un teren protejat, este necesară aprobarea autorităţilor locale.
Fermierul trebuie să ia în considerare "factorii de mediu locali” dacă doreşte aplicatrea îngrăşămintelor pe bază de azot. Aceştia sunt:
•    Condiţiile de sol, tipul şi panta.
•    Condiţiile climatice, precipitaţii, irigaţie.
•    Folosinţa terenului şi practicile agricole utilizate, incluzând şi sistemul de cultură.
Aplicarea îngrăşămintelor organice pe bază de azot trebuie să se efectueze într-un mod cât mai precis şi uniform posibil.
Se produce şi implementează un plan de necesar de nutrienţi la nivel de fermă.
Se cultivă cereale de iarnă pentru acoperirea terenului în mod adecvat pe perioada iernii.
Aplicarea îngrăşămintelor se face în momentul în care condiţiile de sol sunt favorabile efectuării acestei operaţiuni.
Îngrăşămintele organice se împrăştie la cel puţin 10 m de orice corp de apă de suprafaţă sau canal de drenaj, şi la cel puţin 50 m de izvoare, puţuri care asigură necesarul de apă al populaţiei existente în zona respectivă.
Se aplică îngrăşăminte minerale pe bază de azot în funcţie de necesarul plantei de cultură, dar necesarul de azot se va asigura administrând combinat fertilizanţii chimici cu cei organici.

Care ar fi legislaţia pe care un fermier ar trebui să o respecte

O problemă deosebit de importantă cu care se confruntă fermierii noştri este aceea a calităţii apei potabile furnizată prin reţeaua de canalizare de către întreprinderile specializate. Autorităţile locale trebuie să aibe în vedere limita maxim admisibilă a concentraţiei de nitraţi din apa potabilă, de 50 mg/l pe care întreprinderile specializate trebuie să o respecte.
Dacă în interiorul fermei se produce gunoi de consistenţă semilichidă şi lichidă, aceasta este supusă unor reguli speciale. Apa reziduală provenită de la spălarea grajdurilor de animale este supusă unor reguli speciale de colectare şi stocare. Condiţiile de depozitare a produselor organice reziduale de consistenţă semilichidă şi lichidă, înaintea momentului împrăştierii pe terenurile agricole, trebuie să corespundă cerinţilor Programului de Acţiune. Bazinele de depozitare a acestor materiale organice reziduale trebuie să fie astfel dimensionate încât să permită acumularea cantităţii totale de gunoi produsă în interiorul fermei şi a apei provenită din posibilele precipitaţii căzute în perioada de stocare. De asemenea trebuie avută în vedere perioada de stocare a gunoiului de consistenţă semilichidă şi lichidă care poate fi de mai puţin de 6 luni, dar aceasta este stabilită astfel încât să nu afecteze în sens negativ mediul ambiant, mai precis să nu existe riscul poluării corpurilor de apă.
Este un act ilegal contaminarea, cu bună ştiinţă, a corpurilor de apă cu elemente poluante provenite din administrarea în mod neadecvat al produselor organice reziduale din interiorul fermei. Este sancţionată corespunzător orice acţiune prin care gunoi de diferite consistenţe este descărcat în mod deliberat în corpurile de apă.

Care sunt măsurile recomandate pentru fermierii agricoli
- Îngrăşăminte organice
Îngrăşămintele organice nu sunt recomandate a se aplica pe suprafeţele situate la mai puţin de 50 de metri de izvoare, puţuri, fântâni care asigură necesarul de apă potabilă pentru populaţie.
- Păşune permanentă
Nu este recomandată aplicarea gunoiului de grajd pe păşunile permanente datorită posibilelor acumulări de nitraţi. Dacă totuşi se doreşte recultivarea unei păşuni permanente, este absolut necesar realizarea unui plan de fertilizare adecvat pentru a se evita posibilele pierderi de azot.
- Culturi protectoare
Semănatul timpuriu al cerealelor de toamnă are ca efect utilizarea eficientă a azotului mineralizat de către planta cultivată, reducându-se astfel riscul pierderilor de azot prin nitrificare. Semănatul culturilor cerealiere toamna târziu însă, nu va reduce riscul pierderilor de azot prin nitrificare în acest interval de timp. Este de asemenea recomandat ca pe terenurile agricole pe care se cultivă cereale de primăvară, să se păstreze pe perioada de toamnă-iarnă terenul în mirişte cât mai mult posibil.
Dacă este posibil este recomandată cultivarea unei culturi protectoare pe perioada toamnă-iarnă, evitând astfel păstrarea terenului ca ogor negru în acest interval de timp.
Pe perioada de iarnă este recomandată păstrarea terenului în mirişte pentru a evita scurgerile de nitraţi. Scurgerile de suprafaţă apărute pe solurile afectate de procese de degradare prin compactare pot îngrădi aplicarea unor anumite structuri de cultură, cum ar fi de exemplu, folosirea în rotaţie a leguminoaselor.  Utilizarea benzilor înierbate poate avea ca efect reducerea proceselor de eroziune şi a pierderilot nr nutrienţi.
- Păşunatul
Dacă un teren este supus păşunatului intensiv, circa 90 % din conţinutul de azot al solului respectiv este returnat sub formă de excremente şi urină, astfel că vor fi acumulate în sol cantităţi importante de N accesibil. În consecinţă fâneţele supuse păşunatului intensiv pot  înregistra pierderi ridicate de azot, ca urmare a prezenţei masive a animalelor mai ales toamna.
Pentru a preveni apariţia proceselor de eroziune şi contaminarea directă a cursurilor de apă este recomandat ca grajdurile animaliere să nu aibă acces la cursurile de apă.
- Fertilizarea chimică (pe bază de azot)
Îngrăşămintele chimice nu se recomandă a fi aplicate pe fâneţe decât în perioada primăverii, în momentul în care cultura necesită un aport suplimentar de azot şi numai dacă condiţiile de sol şi mediu permit efectuarea acestei operaţiuni. Dacă imediat după momentul aplicării îngrăşămintelor chimice au loc precipitaţii abundente există riscul pierderii azotului provenit din îngrăşăminte prin scurgeri de suprafaţă. Suma temperaturilor este un parametru care indică momentul aplicării îngrăşămintelor chimice pe bază de azot pe terenurile acoperite de fâneţe. Sistemul este bazat pe suma temperaturilor înregistrate de la 1 ianuarie (se elimină temperaturile negative). Se consideră momentul în care suma temperaturilor medii este de 200 ca fiind optim pentru aplicarea îngrăşămintelor chimice şi deci utilizarea eficientă a azotului cu efecte pozitive asupra producţiei ulterioare. În cazul terenurilor cultivate cu culturi de câmp, îngrăşămintele chimice ar trebui aplicate la începutul perioadei de creştere şi consum ridicat de azot a plantei de cultură. De asemenea este recomandat ca aplicarea îngrăşămintelor chimice pe bază de azot să se efectueze şi în acest caz, în funcţie de condiţiile de sol şi mediu.
- Condiţiile de sol
Solurile afectate de procese de degradare prin compactare prezintă un risc ridicat pentru scurgeri de suprafaţă şi în consecinţă pentru pierderile de azot prin nitrificare. Deteriorarea stării fizice a solului ca urmare a proceselor de degradare prin compactare determină un ritm mai lent al absorbţiei azotului de către planta de cultură. Această situaţie poate fi diminuată prin reducerea traficului exagerat al maşinilor agricole exercitat în timpul efectuării lucrărilor agricole, având sarcina pe osie mai mică de 5 t. De asemenea lucrările agricole ar trebui aplicate în condiţii corespunzătoare, cum ar fi un conţinut de apă în sol favorabil traficului maşinilor agricole sau pe soluri care nu sunt afectate de procesele de îngheţ-dezgheţ. Prin urmare aplicarea unor lucrări ale solului efectuate în condiţii optime de traficabilitate şi lucrabilitate, care sunt în acord cu condiţiile locale de climă şi sol se evită apariţia proceselor de degradare prin compactare cu efecte ulterioare asupra acumulării de nutrienţi în sol şi absorbţiei în plantă.
- Modul de depozitare şi manevrare a îngrăşămintelor
Este recomandată amplasarea cisternelor de îngrăşăminte la o anumită distanţă de orice corp de apă. Autorităţile locale trebuie să impună nişte restricţii cu privire la protecţia surselor de apă potabilă, deci să stabilească distanţa la care trebuie aşezate containerele de îngrăşăminte faţă de corpurile de apă. Containerele pentru stocarea îngrăşămintelor chimice trebuie să fie confecţionate dintr-un material rezistent la coroziune, să fie închise ermetic.
Modul de umplere a cisternelor de îngrăşăminte, transferul acestora către echipamentele de împrăştiere pe terenurile agricole trebuie să se facă într-un astfel de mod încât să se evite pierderile datorate umplerii exagerate sau răsturnării acestora. Cisternele sau bazinele în care se depozitează îngrăşămintele chimice sunt astfel dimensionate încât să permită un aşa-zis "spaţiu de toleranţă” pentru a evita revărsarea în exterior a conţinutului acestora.
Se recomandă depozitarea în mod corespunzător a azotatului de amoniu, în încăperi închise, verificate şi inaccesibile personalului nespecializat. Fermierul este obligat să informeze autorităţile în domeniu, dacă au în depozitele proprii cantităţi mai mari de 150 tone de azotat de amoniu.
- Zonele tampon
Se recomandă păstrarea dacă este posbil a unor benzi de teren necultivat în vecinătatea cursurilor de apă sau a altor habitate sensibile la poluarea cu nitraţi proveniţi din surse agricole. Aceste benzi acţionează ca zone tampon între suprafeţele cultivate şi habitatele naturale.
- Agricultura organică
Deşi agricultura organică nu presupune utilizarea îngrăşămintelor minerale, există riscul apariţiei scurgerilor de nitraţi datorate aplicării unor componente tehnologice agricole specifice acestui tip de agricultură, cum ar fi: încorporării îngrăşămintelor organice în solurile agricole, a păstrării resturilor vegetale la suprafaţa solului, a păşunatului animalelor sau a recultivării păşunilor sau fâneţelor.

Category: Stiri Asociatie

Dear visitor, you are browsing our website as Guest.
We strongly recommend you to register and login to view hidden contents.